Deseori mamele la lecția ”mama+bebe” mă întreabă, ce anume provoaca plînsul copilului? De ce plînge des și îndelungat?

După multe gînduri și consultări metodice, am înțeles și pot să vă spun că, deseori:

• Copilul simte emoțiile părinților lui. Mai ales între mama și copil există o comunicare dincolo de limitele fizice, copilul simte anxietatea, furia, tristețea părintelui. El nu poate să gestioneze toate aceste emoții, care nu sunt ale lui, dar le simte, asa că, plînsul este un mod prin care se descarcă, (bineînțeles că mai există și alte modalități de descărcare: aleargă, loveste, tranteste, țipă.)

• Copilul are nevoie de atenția părinților. Copiii plîng adesea pentru că vor să atragă atenția părinților. Dacă alte încercări de a atrage atenția esuează, copilul învată, în timp, că plînsul este o metoda prin care părinții vin lînga el, îi vorbesc, il iau în brațe, il mangîie, chiar dacă il ceartă sau țipă la el, e mult mai bine decît să nu fie deloc băgat în seamă.

• Copilul are o emoție foarte puternică, provocată de o anumită întîmplare, și descarcă tensiunea acumulată, prin plîns.

• Copilul s-a lovit sau este bolnav și plînge  datorită durerii sau disconfortului fizic.

 

Plînsul este sănătos doar pana la un anumit punct. Dacă, dintr-un motiv sau altul, copilul ajunge la concluzia că nu este iubit sau acceptat, lucrurile scapă de sub control și pot lăsa urme destul de grave.

Fii atent la copilul tău, atunci cînd începe să plangă, întreabă-te:

• Il doare ceva?
• Ce s-a întamplat în ultimele minute?
• Sunt eu nervos sau supărat?
• Am eu în acest moment emoții pe care nu le pot gestiona?
• I-am oferit eu atenția mea în ultimele ore?
• Are cumva nevoie de atenția mea?

La fel ca și adulții, în prima fază plînsul copiilor este un plîns de descărcare. Și, la fel ca și la adulți, acest plîns durează foarte puțin, după care vine plînsul de milă sau de autocompătimire.

Dar, dacă adulții iși pot da seama de asta, uneori, cum este în cazul copiilor? Crezi că iși dau seamă că au început să-și planga de milă?  Nu, nu iși dau seama. De aceea este foarte important să aibă un adult în preajmă, care stie ce se întamplă și îi poate ajuta să depăsească cu bine aceste momente.

Cum observi la copilul tău cand plînge  pentru că are nevoie să se descarce și cand plînge  pentru că se autocompătimeste?

Simplu!

1. Orice plîns începe cu un plîns de descărcare.

Acest plîns este foarte necesar să il lași să se consume și, atenție, durează foarte puțin! De la cîteva secunde, la cîteva minute.

2. Daca plînge  deja de mai mult de 3-5 minute, înseamnă că a trecut în etapa a doua, în care se autocompătimeste.

În această fază este foarte important să afli la ce se gandeste copilul tău. Numai că nu este asa de simplu să afli asta. Nu poți să te duci la un copil care plînge  și să il întrebi “La ce te gandesti acum?”. Nu vei primi un răspuns care să il ajute.

Ceea ce poți face este să ii pui mai multe întrebări (dacă deja poate arăta, vorbi, explica), dar abia după ce i-ai arătat că esti alături de el, că il înțelegi și îi accepți reacția, fără nici un fel de judecată.

Apoi, cel mai important lucru pe care il poți face este să il ajuți să numească emoția pe care o simte.

Crede-mă, odată ce a numit emoția, lucrurile se calmează foarte usor!

Nu il lăsă pe copilul tău să iși plangă de milă. Nu il lăsa să plangă pană oboseste și adoarme. Plînsul pană la epuizare il face să piardă lecția pe care altfel, cu ajutorul tău, ar fi putut-o învăta.

Cum iți dai seama dacă plînge  pentru atenția ta? Teoretic este simplu. Iți dai seama dacă ai fost atent la el în ultima perioadă.

Deoarece, oricare ar fi motivul pentru care plînge copilul tău, tot ce este nevoie să faci este să îi acorzi atenția ta!

În toate formele de plîns, copilul are nevoie de atenția, înțelegerea, acceptarea și iubirea ta. Poți fi alături de el, ascultandu-l cum plînge , fără să țipi la el, fără să te panichezi. Odată ce va simți prezenta ta, copilul se va potoli foarte repede. În caz contrar, daca il cerți, copilul ajunge în plînsul de autocompătimire, din care nu poate ieși singur, decît prin epuizare.

După ce i-ai arătat că esti alături de el, că înțelegi și accepți faptul că are nevoie să plangă, il poți întreba:

“Ce s-a întamplat?” și să il lași pe copil să explice faptele care au provocat plînsul.

“Și asta cum te face să te simți?” și să îi dai timp copilului să iși înțeleagă emoțiile.

În concluzie, ce să faci atunci cand plînge  copilul tău?

• Să îi oferi toată atenția ta

• Să il lași să plangă, fără să-l judeci, fără să-l cerți, o perioada scurtă de timp (3-5 minute)

• Să il ajuți să numească emoția pe care o simte

• Să îi accepți și să îi validezi acea emoție
• Să il ajuți să găsească cea mai bună soluție la problema pentru care plînge, punandu-i întrebări, lăsîndu-l pe el să propună soluția, setînd doar anumite limite.

Cam atît deocamdată despre lacrimi.

Un viitor cît mai frumos, cu cît mai multe lacrimi de bucurie!

Cu drag, Gorceac Tatiana

Pedagog-psiholog.